Era batran si obsedat de gandul mortii. Toata viata cautase cu disperare un drum catre nemurire. Nu-l gasise si era deprimat.
Insa, in acea dupa-amiaza calduroasa de august incepura surprizele. Roata timpului incepu sa-si schimbe cu periodicitate sensul. Ceea ce era copil devenea cu timpul parinte dar... ceea ce era parinte devenea in acelasi interval de timp copil fiind crescut chiar de propriul sau copil devenit acum parinte.
Si totul se repeta fara a se mai da nastere unor noi copii. Pe Pamant traiau aceiasi oameni sute de ani avand de fiecare data acelasi destin.
A incercat de nenumarate ori sa ceeze cate un destin diferit pentru fiecare viata dar i-a fost imposibil.
Pentru batran era curios ca toata lumea accepta acest lucru ca pe ceva normal. In ceea ce-l privea el vedea aceasta ca pe o implinire a visului sau: nemurirea.
Avea impresia ca ramasese singurul om care intelegea ce se petrece si intelegea ca avea in fiecare noua viata acelasi destin. In timp ce pentru ceilalti oameni ficare viata parea una noua, necunoscuta, pe care o traiau cu aceeasi pasiune ca pe cea dintai, pentru el aceasta existenta devenea din ce in ce mai obositoare si lipsita de sens.
Intr-una din zile incerca sa explice unor prieteni acest lucru dar fu luat in ras. Disperat a incercat o ultima cale: sinuciderea. Dar acest lucru era imposibil in lumea in care traia pentru ca aici toti oamenii erau nemuritori.
Batranul fu gasit intr-o zi de fiul sau delirand. Innebunise.
In timp ce baiatul isi veghea tatal, sotia lui avea grija ca primul nepot al batranului sa creasca fericit.
