ia o pauza 1

Esti invatat de mic asa cum e corect: sa nu furi, sa nu minti, sa ii respecti pe cei din jur (chiar daca ei nu te respecta) ... nici macar nu se pune problema sa ti se spuna sa nu ucizi... ar trebui sa fie o chestie genetica... parerea mea... pur si simplu sa nu poti face asta. 

Pana aici totul e bine si frumos... si traiesti inconjurat de familie, avand toate aceste principii sanatoase si de bun simt... toti se comporta in jurul tau ca atare... e minunat. 

Dar...

Visul frumos se termina brusc. Respectiv odata cu iesirea ta in lume si cu intrarea in contact cu alte persoane. 

Constati cu stupoare ca aproape toti ceilalti nu au nicio legatura cu aproape toate principiile care ti-au fost predate tie de mic. Lumea minte, fura... imbarliga... face rau (de multe ori fara un motiv intemeiat) ... omoara chiar.

Am ajuns aici sau asa a fost dintotdeauna? Tind sa cred si as vrea sa cred ca nu asa a fost mereu. Senzatia pe care am avut-o de la un moment dat incolo in viata a fost ca m-am nascut prea tarziu... Impresia mea este ca societatea, sistemul social de fapt si inmultirea rapida ne-a indreptat catre acest comportament. Este evident ca resurse exista pentru a ne fi bine tuturor. Este grav ca unii, foarte putini, vor foarte mult doar pentru ei. Si mai considera ca li se si cuvine treaba asta. Restul trebuie sa munceasca enorm de mult DOAR ca sa supravituiasca. Asta poate fi echitate vreodata?

Ce ar trebui sa ne invatam copiii ca sa se poata descurca, ca sa poata supravietui in jungla civilizatiei moderne?

Pai... in primul rand cred ca ar trebui sa ii invatam sa joace teatru. Si asta in viata de zi cu zi... cu aproape toata lumea (evident ca nu sunt de acord cu treaba asta si daca as avea un copil, cu siguranta nu asta l-as invata). Pentru ca... in ziua de astazi ceea ce conteaza este IMAGINEA. In fata fiecarei persoane pe care o intalnim jucam un rol. Ajungem de cele mai multe ori ca dupa cativa ani de teatru din'asta ieftin sa nu mai stim cine suntem de fapt noi... Ce simtim cu adevarat in anumite situatii? Ce replica am vrea de fapt sa dam unor persoane in unele cazuri? Lucrurile astea ajung sa nu mai conteze ... pentru ca important este sa ne comportam si sa dam replicile pe care TREBUIE sa le dam. Tot teatrul asta se joaca pentru BANI. Este evident ca nu poti supravietui fara bani. Daca nu putem admite faptul ca ar trebui sa ii impartim in alt fel... ca sa poata duce toti o viata decenta, am putea macar admite, accepta, adopta o solutie de bun simt... de ce nu stim sa ajutam?

Un calcul simplu: 1 ron de la 1 milion de persoane pe luna  = 1 milion de roni  = 218.000 euro / luna ... cate lucruri s-ar putea face cu banii astia pentru casele de copii sau de batrani sau pentru spitale?

Ar trebui sa ne invatam copiii sa DEA. Nu sa faca tot posibilul ca sa primeasca. Cred ca daca ne-am invata copiii de mici sa se bucure foarte mult atunci cand dau (nu conteaza ce) sau cand ofera ajutorul cuiva... lucrurile s-ar putea schimba usor spre bine.

Incercati sa luati o pauza de la rutina de zi cu zi in care sunteti prinsi si sa ajutati pe cineva care are intr-adevar nevoie... si asta poate sa fie si ajutorul dat unei batrane sa treaca strada... pentru voi inseamna mai nimic, pentru ea inseamna foarte mult... si, credeti-ma, sentimentul este minunat.